Adevar pur

Vocatie

Unii oameni, ca vor sau nu, au aceasta vocatie de curva (sau curvar)...asa cum este si Ioana N., stim cu totii care...Ei bine, si astia au o mica sansa, uneori, de a ramane morali, statornici. Asta doar atunci cand sunt foarte ocupati, cand sunt tot timpul sub lupa opiniei publice apropiate...deci la sapa, la magazine gen Auchan (cu program rigid), etc...Dar, cand au timp, cand serviciul le permite iata, fara ezitare,  dar si foarte usor, se intalnesc, distrug familii, copii, destine...fac ravagii in jurul lor, intotdeauna pozand tot ei in victime. Asa si cu Ioana...de la carciuma a fugit la prostul de mine, de la gradinita unde a ajuns pe spatele, banii si cunostintele mele a fugit la sora-sa, la bloc, cu Padurean...care si el, la randul sau, are timp garla...ca asa-i la E-on... nu conteaza deloc ca isi lasa copiii fara un parinte, intervenind astfel cu brutalitate in viata lor prezenta si, mai ales, viitoare...
Dar poate ca Dumnezeu le va da dupa merit, nu?

Curvele muresene

Ce mai fac curvele rurale, muresene? Banuiesc ca de la foarte bine in sus, ca asa e in Romanica...indifferent ca sunt in Romanica, Belgia,...ori nu conteaza unde pe mapamond...
Ha, ha, ha,...pe Dumnezeu si pe mine nu ne puteti minti...
Apropo, daca e destept, Padurean Ioan, de la E-on, o duce bine...nu?

Ioana, Ioana - Tarfa, tarfa...dar pe bani...

Saraca tarfa...biata de ea...
S-a facut wc public pentru muresenii rurali, subiect de discutii pentru Muri si ceilalti tigani zonali...m-a eliminat dupa ce i-am transformat bordeiul cu sobolani in casa, am facut-o doamna (macar in aparenta), i-am crescut progenitura de la 5 ani...
Acum, au crescut necesitatile...chipurile ale fiicei mele. Dar, in realitate...ma-sa are pretentii, ca doar are contract de intretinere...si de unde, ca doar salariul e mic, dupa merite si eforturi...derbedeul la fel, ca doar e "barbat", dar n-are toale-n cur, minte-n cap si muschi pe os (ereditatea, bat-o vina)...
Ca atare, ce face orice tarfa "cu staif", ca doar traim in statul de drept Romanica, o actiune in justitie, pentru marirea pensiei de intretinere a "minorei". Uite asa, s-a ajuns la 640 lei, mai mult decat pensia superbei si fermecatoarei intretinute, 2/3 din salariul fiica-si, tarfa rurala...si de 640 de ori mai mult decat salariul lui "Simonu_tz seful".
Ha, ha, ha...se vede si din asta cam ce capacitate a avut (si are) fiecare dintre noi...
Oricum, eu sper cu mare credinta ca vor ajunge sa nu le ajunga nici acesti bani...ca vor avea posibilitatea sa-i cheltuie numai pe ce merita...ca doar tot platim, pana la urma...asa cum platesc si eu pentru ca am luat curva altuia...de buna, desi ultra folosita...si m-am bagat in troaca, sa ma manance porcii...
DAR NU-I BAI...

Kav-gerul...pentru cine a mai auzit cuvantul...si pentru restul...

          "Ce destin potrivnic îl mânase până aici? N-ar fi depins decât de el ca să fie unul dintre puternicii oameni fericiţi ai globului!... Şi totuşi, aici ajunsese!...

          De altfel, nicăieri nu ar fi putut suporta  mai uşor dureroasa povară a vieţii decât în acest colţ pustiu de univers. Dramele cele mai sfâşietoare sunt cele care se petrec şi rămân în adâncul sufletului. Pentru cei care au trecut prin astfel de suferinţe, nu mai există altă alternativă decât moartea sau sihăstria. Kav-gerul alesese  sihăstria. Această stâncă pustie era o chilie cu ziduri nepătrunse de lumină şi spaţiu.

La urma urmei, aşa-i fusese destinul. Murim, dar faptele noastre nu pier, deoarece ele se perpetuează în consecinţe infinite. Trecători de-o clipă pe pământul acesta, paşii noştri lasă în nisipul efemerului drum urme veşnice. Nu se întâmplă în viaţa noastră pământească nici cel mai mic eveniment care să nu fie determinat de ceea ce l-a precedat, iar viitorul este alcătuit din prelungiri necunoscute în trecut.

          Oricare ar fi viitorul acesta, chiar dacă poporul pe care îl crease ar fi dispărut, chiar dacă pământul ar fi pierit, fărâmiţat în infinitul cosmic, opera Kav-gerului nu avea să moară niciodată.

          Aşa gândea Kav-gerul, stând drept ca o coloană semeaţă de granit în licărirea ultimelor raze ale apusului, care-i aureau barba albă ca zăpada, şi contemplând imensa întindere de apă şi cer unde, departe de toţi, avea să trăiască liber, singur - până la moarte."