Despre curve
Dar notiunea de curva, in opinia mea, repet, n-are legatura exclusiva cu sexul. Ba chiar este egal distribuita intre sexe. Are legatura cu viata. Cu a fi in realitate ceva, dar a face eforturi teribile, ostentative de a parea exact opusul. Curva este libidinoasa si invaziva. N-are limite. Iti declara dragostea cu gura plina. E libidinoasa. Te trage de maneca. E ca spalatorii de parbrize din intersectii: nu se da dusa usor. Poate n-ai inteles din prima. Iti repeta. Ea are principii – atat de solide incat par inaccesibile pana si unui martir crestin halit de lei, e culta – Biblioteca din Alexandria era cat raftul ei pentru seara asta, e inteligenta – Kasparov s-a retras cand ea i-a explicat ca s-a terminat cu smecheria, are un suflet sensibil – salveaza tot, de la copacii patriei pana la copiii din Africa si tigrii din Sumatra. Ce sa mai, daca tragi linia, Iisus a avut noroc cu pozitionarea in timp, altfel nu intra nici in top ten.
Fiecare coltisor al fiintei auguste a curvei este descris de hiperbola. Actiunile, de superlativ. Evaluarile, de suprem. Curva este atat de artificiala, incat daca prosteste fara probleme pe adoratorii carpetei cu rapirea din serai, unui om de bun simt nu-i poate provoca decat dezgustul pe care l-ar simti Casanova in fata femeii gonflabile. Daca ii intorci oglinda in fata, curva practica eschiva, explicatia, atenuarea, ea va minimaliza prilejul si-ti va face un compliment gros ca sa-ti ia fata.
Eu nu pledez pentru adevarul brut, slinos ca un porc, de multe ori puturos ca o hazna. Inteleg si aprob seductia, jocul, povestea, fictiunea, magia, trucul, spectacolul, itinerariul dramatic. Dar diferenta dintre seductie si prestatia curvei este data de rafinament. Asa cum tot pe portativ incap si Mozart si Salam Fermecatoru’. Cum tot pe tavan dau cu pensula si Michelangelo si un zugrav din Stefanesti.
In sfarsit, curva are complexul perfectiunii si vocatia ostentatiei. Pana si Seherazada, cand vedea zorii mijind, sfioasa tacea. Sfioasa ! Curva nu poate fi sfioasa niciodata. Demersul ei de marketing este prea agresiv. Da-i dracului de zori mijind. Poti sa-i vari si lanterna in ochi, ea tot isi va face numarul. De aceea, consider ca uneori e bine sa-i vorbesti pe limba ei. Daca ii canti in struna, s-ar putea sa nu mai fie evidente diferentele dintre voi.Chiar daca o intalnesti la Ateneu, spune-i pe bune ca da din buric aiurea. E ca in bancul cu poliglotul care intalneste ciobanul – si la ce i-a folosit? Invoc acum un motto care mi-a placut mult:” Cu samuraii lupti ca samuraii, cu talharii lupti ca talharii!”
